Comments on: Relu Calcea

By: Roxana

Roxana — Fri, 04 Jun 2010 17:00:53 +0000

Succes la pus bani in pusculita pentru motocicleta. Va ascult de vreo 6 ani si nu m-am plictisit de voi. Nici n-as avea cum pentru ca sunteti talentati, frumosi, modesti…MINUNATI. ASTEPT SA SE NASCA ALBUMUL. SUNT CURIOASA SA VAD CUM O SA-L BOTEZATI. Sa aveti cat mai multi fani, bucurii, bani si sa ramaneti uniti!

By: Relu

Relu — Fri, 05 Feb 2010 13:42:21 +0000

Multumim pentru aprecieri, multumim ca ati fost acolo.

By: lucian(T_Jazz)

lucian(T_Jazz) — Fri, 05 Feb 2010 12:15:54 +0000

…mare om, mare caracter!

By: kongwu

kongwu — Fri, 05 Feb 2010 08:50:16 +0000

Relule,esti un mare chitarist,ai facut minuni ieri la Taboo Caffe cu chitara acustica,(Mica Tiganiada,Fata Verde,la Elegia lui c-tin Brancoveanu ji la Sentiment de ardeal)felicitari.Cei ce nu inteleg muzica voastra nu are ce cauta aici.Voi ati facut miracole.

Bravo voua..
Sper ca si eu intr-o buna zi sa ajung ca voi!

By: Relu

Relu — Fri, 05 Feb 2010 08:38:46 +0000

hahaha, esti mare Viorele
N-ai inteles nimic.
De ce toata lumea are impresia ca am avea probleme?
Eu am propus un subiect de discutie. Puteam sa propun orice alt subiect. hehe
Odyssey nu are nci macar cea mai mica leagtura cu asta. Pistoalele Odyssey-ului sunt la locul lor si, crede-ma nu trebuie acum sa elaborez un plan sa-ti demonstrez. Actiunile noastre sper sa-ti fie de-ajuns. Cu siguranta ca ai aflat ca avaem cateva concerte programate, ca inregistram un album nou, ca lucram la piese noi, ca pregatim un videoclip nou.
Tu nu trebuie decat sa vii frumos la concerete, sa cumperi albumele noastre, sa traiesti ceea ce traim si noi prin muzica, cu alte cuvinte “sa lasi sa tragem cu pistoalele in tine”
In alta ordine de idei, referitor la concertele din Suceava noi am stabilt acum cativa ani ca este suficient sa organizam 2, maxim 3 concerte pe an. Asta organizate de noi. Daca cineva ne cheama intr-un club, si se ocupa de toate necesare, e ok mergem de cate ori suntem solicitati. De asta probabil toata lumea are impresia ca ne-am dat la fund. Am organizat un concert in noiembrie, ieri am cantat in Taboo Cafe, probabil ca o sa mai organizam unul in primavara, unde-i problema, unde ti se pare ca am disparut?
Ca am shimbat basistul? asta nu-i o problema deloc. L-am mai schimbat o data, si-l vom schimba de cate ori este nevoie.
Cu mult drag… Relu

By: Viorel

Viorel — Thu, 04 Feb 2010 15:58:55 +0000

Sa inteleg ca acest site s-a transformat in cu totul altceva pentru ca ati lasat-o mai moale cu muzica?Vad ca ati devenit foarte contemplativi,resemnati parca cu o stare pe care nu mai sunteti stapani.Unde-i determinarea de altadata de a trece peste toate obstacolele in numele crezului artistic?Unde-s pistoalele?Unde-s pumnalele?V-ati muiat ca niste adolescenti care au tras pe nas pentru prima data,au lasat bratele moi,chitarile li s-au pravalit in prapastii iar ei au ramas pe marginea rapei intr-o reverie sterila.Sus inima,lasati gargara,si puneti-va pe treaba ca altfel va risipiti energiile.Vrem sa auzim ceva despre muzica voastra,despre proiecte artistice,nu lamentatii despre rautatea lumii si neimplinire.

By: picsel

picsel — Thu, 04 Feb 2010 11:57:08 +0000

omul are o tendință naturală spre haos. și deși toți ne-am dorit libertate, odată cu extinderea populației, lucrurile nu mai sunt atât de ușor de controlat. e simplu, decizia pe care o iei azi o puteai lua și acum 100 și acum 1000 de ani. și de cele mai multe ori o decizie se ia pe baza unui model, a unui exemplu, a unui curent sau a unei educații transmise într-un fel sau altul. dar întotdeauna oamenii au dorit să fie diferiți. diferența asta e mai presus de direcția în care te duce decizia. și diferența este că azi nu prea mai găsești lucruri diferite și dacă le găsești, ele nu rămân diferite pentru mult timp; așa că tendința este să alegi repede și fără să gândești, lucru care te duce într-o alegere extremă (doar ca să fii sigur că vei rămâne diferit pentru mult timp).
individualismul își are rolul său atât timp cât este o componentă constructivă a colectivismului.
unii știu și simt asta. acei oameni există și au existat dintotdeauna. probabil în același număr ca acum 100 sau 1000 de ani. în ei trebuie să crezi în continuare, chiar dacă nu știi cine sunt și unde se află.
și unul dintre ei poți fi chiar tu.

By: Relu

Relu — Thu, 04 Feb 2010 11:13:50 +0000

Stiu exact despre ce vorbesti Bobby.
Cand am intrebat daca mai exista carti adevarate de fapt vroiam sa intreb daca se mai fac in zilele noastre carti adevarate si muzica, filme etc, daca nu autorii nu sunt influentati “sa aiba inspiratie” in domeniile in care se castiga mai bine, spunand ca “asa simt ei”, uitand de fapt ce sunt ei in sine.
Referitor la impartasit, sa stii ca pe nimeni nu doare gura sa imparataseasca cuvinte goale. Problema este ca sunt din ce in ce mai inconjurat de fiinte de genul asta care nu pot decat sa imi inspire compasiune.
Iar cu Dumnezeu nu cred ca poti sa faci afaceri, sa-i vinzi gogosi, ca practic iti vinzi tie, sau iti furi singur caciula. Asta-i lucrul care ipocritii nu-l cunosc. “Vopseaua” nu tine loc de Om, si cand inchizi ochii, singur fiind, te vezi tot pe tine asa cum esti. Asta daca mai ai un dram de constiinta.
Intr-o relatie impartasitul despre care vorbesti tu este o binecuvantare care nu poate decat sa intareasca acea reletie indiferent de felul relatiei, de prietenie, amoroasa, etc

By: Bobby Stroe

Bobby Stroe — Thu, 04 Feb 2010 07:51:17 +0000

Un Dumnezeu neimpartasit nu are cum lega oamenii. Valorile se leaga si ele astfel, devin sisteme uneori, ori doar oaze intamplatoare in calea noastra. Valorile, ca si Dumnezeu, trebuie impartasite oamenilor. Lucrurile pe care le indepartam de noi sint cele pe care nu le trecem prin sita sufletului, de la care ne eschivam uneori, pe care le consideram mici fara a le cauta explicatii. Exista si carte, si film, si muzica adevarata, si multe altele pe care le putem folosi ca modele. Exista prieteni, ca si dusmani. Repet insa ca toate acestea, pentru a capata valoare, trebuie spuse, impartasite, in masura in care le simtim. Daca nu-i spui femeii ca o iubesti, de unde sa stie? Daca nu-i arati prietenului ca-i esti prieten, deveniti cunostinte intamplatoare. Daca nu-i arati lui Dumnezeu ca-l porti cu tine, il vei pierde. De aici vine si ipocrizia, si lipsa de busola, si imposibilitatea multora de a vedea si urma o cale adevarata.

By: Relu

Relu — Wed, 03 Feb 2010 22:09:28 +0000

dilema este simpla. eu propun doar un subiect de discutie: in ce sa mai crezi intr-o lume plina de ipocrizie si de “vopsea”, o lume in care toti cred ca au dreptate, o lume care seamana din ce in ce mai mult cu un concurs .
comentariul intortocheat era pentru picsel, si cred ca el a inteles ce vroiam sa zic.
Daca e cazul sa ma exprim pe sleau… cam asa ar suna: ce parere aveti voi de lumea inconjuratoare, exista valori in care poti sa crezi, care te pot calauzi in viata? Mai exista prieteni adevarati care, dupa vorba proverbului, la nevoie se cunosc? Mai exista carti originale? Mai exista Dumnezeu? Mai existam noi ca oameni, sau doar suntem doar niste robotei care facem lucruri care “trebuiesc” facute, ca, deh, le face toata lumea…