“…nu cred că putem alege ceea ce suntem în viaţă, ci doar cum suntem. De aceea îmi doresc să fim cât mai buni, căci ceea ce suntem cred că e deja evident. Odyssey-ul este «copilul meu», mă simt responsabil pentru fiecare etapă a vieţii lui. Nu ne-a fost uşor întotdeauna dar momentele de bucurie au umbrit greutăţile.

“Şi dacă încă ne luptăm cu ele este pentru că nu suntem dispuşi să facem compromisuri, din respect atât pentru cei care ne ascultă cât şi pentru munca noastră. Iar atâta timp cât vom putea visa împreună, nu ne vom opri.

“Este o promisiune.”